Vara e respiraţia electrică prin
care ciripesc
Fără să fiu pasăre
În locul îndepărtat unde latră
câinele
Şi sarea-i gustoasă în mâinile
femeii bătrâne
M-aşteaptă purecii melancolici,
hrănindu-se cu
Ultima moleculă din sângele verii
trecute.
Pentru ei voi urca muntele
Cu faţa acoperită de funingine şi
raze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu